Epilog - Epopee în Apuseni 

Strângem bagajele. Asta este cea mai urâtă parte. 
Cel puţin acasă, când faci bagaje, eşti optimist căci vei pleca. Dar la sfârşitul concediului, când te apuci să împachetezi ca să te întorci în cotidian, este trist şi urât. 
Şi asta o ştie cel mai bine Mihaela. Eu mă ocup mai mult cu săritul pe bagajele, care nu se lasă închise Astea sunt momentele în care se rup fermoarele. Nu mai ai răbdare. Nici îndesatul în maşină nu merge prea grozav. 
Priveşti în urmă o dată şi încerci să cuprinzi totul într-o ultimă amintire, pe care oricum nu o vei ţine minte. De ţinut minte sunt alte momente, acele momente, cele pe care le vei povesti cu nesaţ, care-ţi vor ţine mintea ocupată câtva timp.

Aşa încercăm noi să ne petrecem concediile, în acele locuri care ne îmbată, când mai târziu ne uităm pe poze, sau când povestim despre locurile pe care le-am văzut.

Unde rămăsesem? Aha! Ne urcăm în maşină şi plecăm. Adio Boga! Drumul şerpuieşte alături de Crişului Pietros. Sunt locuri foarte frumoase. Dacă te prind ploile pe aici, negreşit să vii să vezi acest râu. Devine Crisul Spumos sau Furios. Dacă începe o ploaie zdravănă nu ai ce altceva să faci. 
Facem ultimele poze. Numai ele mă fac să-mi mai aduc aminte de ceva petrecut după strânsul bagajului.

Arătăm a orăşeni! Aranjaţi şi ferchezuiţi, devenim simpli turişti veniţi "la munte". 

Potrivesc aparatul foto pe o piatră, dau drumul la declanşatorul cu întârziere.
- Hai tatiiii! Fuuuugi! ... Repede că se face poza!
...
- Cred că ai ajuns la fix!

Trece un pescar pe bicicletă. O fi voie să pescuieşti aici?! Îl rog să ne facă o poză în copacul ce se întinde după soare, până spre mijlocul albiei.

La revedere Apuseni!!!

Dar partea cea mai tristă este abia acasă. Tot Mihaela are parte cel mai mult de asta. Desface bagajele! 
Eu sunt cu ale mele! În garaj, stau pe un scăunel şi mă uit la urmele de pământ de pe bocanci. Nici nu-mi vine să-i spăl. Sunt Cheile Galbene pe ei! Încep să-i mângâi uşor cu mâna. Jetul de apă duce cu el ultimele mostre din Apuseni.

Cheile Galbene - Epopee în Apuseni

Ziua a cincea - Cheile Galbenei - Cascada Evantai, Izbucul Galben

Ţinta: Parcurgerea cheilor de la ieşire spre izbuc şi întoarcere prin Poiana Florilor
Data: 3 august 2012

Vârsta copilului:   8 ani

Dificultatea traseului pentru un copil de 8 ani:   

• tehnic - dificil (la nivel foarte scăzut al apei - multe pasaje le-am trecut prin albia râului)
• anduranţă - uşor spre mediu

Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         2

Recomandări :

• folosirea unui echipament de alpinism. Eu am folosit un ham, un anou cu carabină, două bucle 
• folosirea căştii de protecţie
• gradul de dificultate creşte mult cu creşterea debitului apei
• atentie! Nivelul apei variază mult şi în scurt timp de la începerea unei ploi!
• dacă se alege trecerea prin apă, este bine să se folosească espadrile de plajă.

Cum se vede la 8 ani:

- Cel mai tare traseu!!!

Dificultate pentru adult:  mediu spre dificil (la nivel foarte scăzut al apei)

Nerecomandat persoanelor cu rău de înălţime, cu un raport dezavantajos greutate / forţă, neechipaţi corespunzător (exclus fără bocanci) şi lipsiţi de experienţă pe munte. Folosiţi căşti de protecţie!

Descriere tehnică a porţiunilor dificile:

• trecere pe cabluri peste cursul râului, parţial cu prize naturale de picioare, în rest pe cablu la mâini şi picioare (apare efect de surplombă) - varianta - se poate trece prin apă descălţat, dar apa poate fi destul de adâncă, în funcţie de nivelul apei
• urcare abruptă pe versantul drept pe potecă udă din pământ-piatra, brână şi coborâre - varianta - se poate merge pe pietre, prin albie, fără a te uda - doar la nivel foarte scăzut
• porţiune lungă de perete din calcar, echipat cu cablu pentru mâini şi prize naturale de picioare - varianta - se poate merge pe pietre, prin albie, fără a te uda - doar la nivel foarte scăzut
• peştera se parcurge pe faleze de calcar cu înclinaţii mari şi acoperite de praf, pietriş într-un melanj adesea umed sau ud, la înălţime mare de albia râului, cu ieşire abruptă pe zonă acoperită de praf şi cu porţiuni lipsite de prize - varianta - ocolire uşoară prin pădure
• cabluri pe brână lată, puternic ascendentă, aproape de escaladă, la înălţime mare, cu prize bune şi puţin murdare.
• brână îngustă de pământ la înălţime, fără dificultate tehnică

Durata afişată / efectivă: ???(estimez 3:30) / 5:30 h

Harta Zonei

Până în chei am venit cu maşina. Ne-am întors din Boga către Pietroasa şi la 1 km de la pensiunea "La mama", am găsit un drum în stânga, care se întorcea spre valea abia trecută şi urca puternic. Am mers preţ de vreo 10km pe un drum care cândva fusese asfaltat. Resturile de asfalt presărat cu gropile de eroziune ale stratului inferior îl fac un drum foarte prost. 

Ajungem! Iată-ne la ieşirea din chei. Urmează să facem traseul în amonte. Este deja târziu. Intrăm în traseu la 12:45.
  

Mersul pe brâniţă îl terminăm repede şi ajungem în albia râului. Aici ne mai urcăm pe nişte pietre şi sărim nişte bolovani până îi terminăm şi pe aceştia. Aşa că o luăm pe pereţi, agăţaţi de cabluri. Acest bolovan uriaş se poate traversa căţărându-l, dar coborârea este descăţărând aproape de verticală pe calcar ud. Putem alege varianta să o luăm prin apă, dar ce farmec ar mai avea? Fac o tură de recunoaştere şi mă întorc să o iau pe Diana.