Tigăi, Babe și Goliați - Munții Ciucaș
Vârsta copiilor: 10 ani
Durata normală / efectivă: estimat 3:30 / 6:45h
Ne-am hotărât să facem o ieșire la munte cu câțiva colegi. Nu știu de ce, oricum, dar nu prea au venit colegii mei. Vremea nu se anunța cea mai bună posibilă, era chiar o probabilitate mare de ploaie. Unii dintre colegi plecaseră deja în vacanță, alții care aveau frați mai mici, din cauza părinților, care au fost mai reticenți vis-a-vis de ploaie, altitudine sau de lungimea traseului, n-au venit. Așa că doar eu și Victor am fost singurii care am mers. Ne-am oprit la intrarea în Valea Berii. De aici au venit cei de la cabană să ne ia. Am economisit ditamai urcușul. Era o mașină de teren rusească urâtă, dar ce contează dacă ne-a dus sus. Vremea era nehotărâtă. Dar la munte nu vremea este de vină, ci echipamentul necorespunzător.
Intram în nori.
Plecam, lăsând stâncile în norii lor.
Concluzie: Un traseu ușor, scurt, care în decursul unei zile parcurs, este o plimbare într-un muzeu al turnurilor. Astfel parcurs acest traseu, nu are provocări, nu are încrâncenare, nu stârnește ambiții, este doar plăcere și relaxare. Dacă vreți să veniți să vedeți rhododendronul înflorit, aveți ce să vedeți, pentru că sunt suprafețe mari acoperite cu acesta. Noi nu am putut să vin mai devreme din cauza scolii.
Ţinta: Să vedem rhododendronul înflorit
Data: 28 iunie 2014
Data: 28 iunie 2014
Vârsta copiilor: 10 ani
Dificultatea traseului pentru un copil de 10 ani:
- tehnic - ușor
- grad de expunere - mic
- anduranţă - mediu
Tipuri de pasaje:
- cel mai adesea se merge pe poteci bătute de turiști cu semne de marcare în număr generos, însă cu multă strădanie am reușit să pierd marcajul pe Vârful Ciucaș.
- există un mic vâlcel pietros care m-a făcut să-mi aduc aminte de Bucegi, fără a fi dificil, dar ceva mai greu decât plimbarea ca-n parc din rest
Ne-am hotărât să facem o ieșire la munte cu câțiva colegi. Nu știu de ce, oricum, dar nu prea au venit colegii mei. Vremea nu se anunța cea mai bună posibilă, era chiar o probabilitate mare de ploaie. Unii dintre colegi plecaseră deja în vacanță, alții care aveau frați mai mici, din cauza părinților, care au fost mai reticenți vis-a-vis de ploaie, altitudine sau de lungimea traseului, n-au venit. Așa că doar eu și Victor am fost singurii care am mers. Ne-am oprit la intrarea în Valea Berii. De aici au venit cei de la cabană să ne ia. Am economisit ditamai urcușul. Era o mașină de teren rusească urâtă, dar ce contează dacă ne-a dus sus. Vremea era nehotărâtă. Dar la munte nu vremea este de vină, ci echipamentul necorespunzător.
Lăsam la cabană bagajul și cu rucsacii mici plecăm mai departe. Ținem marcajul "bandă roșie"(BR) alături de "cruce roșie"(CR), care ne este comun o scurtă perioadă.
11:18
Sunt cam îngrijorată de vreme.
11:18
Dar nu avem altă șansă.
11:22
De la cabană mergem spre intersecție, unde vom alege pe ce drum apucăm.
11:46
Drumul urcă puțin, dar nu ne este greu. Ținem pe dreapta spre Vârful Ciucaș(BR) și părăsim CR care duce pe sub Tigăi. Aici vom ieși după-amiază când vom fi trecut pe sub Tigăi.
11:50
Intram în nori.
11:54
Norii sunt, de la fața locului priviți, o ceață.
O brână ocolește stâncile.
Sunt de diverse forme. Așa acționează eroziunea asupra conglomeratului, sculptând forme care te duc cu gândul să le asemuiești cu alte lucruri cunoscute. Sfinxul și babele din Bucegi sunt vedetele formelor de eroziune.
Un vâlcel pietros asemănător ca aspect cu cele din Bucegi. Nu este greu să-l urci și este foarte plăcut să te cațeri pe bolovani. Acesta este "cel mai dificil pasaj" din acest traseu.
Sunt și alţi copii pe aici, care vin dinspre vârf
Pare amenințător, nu?
Depinde unde te uiți.
O gustărică care nu ține cont de ameninţările vremii.
Plecam, lăsând stâncile în norii lor.
Tata face un selfie cu noi mergând spre "Babele la sfat".
Babele astea nu par să vorbească ci parcă se pupă.
Deși am trecut de mai multe ori pe lângă rhododendron, ăsta este primul, care nu este prea trecut. Ne bucurăm, căci pentru el am venit. Îl identificam pe întinderi mari din acest versant nordic, dar culoarea roz este estompată. Am venit prea târziu. Ce frumos s-ar fi văzut!
Am ajuns pe vârf!
Ne jucăm veseli într-un moment în care prindem liber. Este aglomeraţie mare pe Vârful Cicaș, care este vizitat de foarte mulţi turişti.
Ne retragem pe partea nordică unde este ceva mai senin şi avem ce vedea. Facem o mică pauză.
Găsim iarăşi rododendronul înflorit.
Drumul ne duce acum pe versant sudic. Înnorat fiind, nu ne este cald.
Pauză!
Mai avem puţin şi ajungem în Șaua Tigăilor sau mai corect a Țigăilor.
Apare şi "Turnul lui Goliat" gânditor, care se preface că priveşte prin nori. Îngâmfat, nu ne bagă în seamă. Atunci nici noi nu-l băgăm în seamă şi mâncăm fără să-l invităm la masa noastră.
Şaua Bratocei. De pe Culmea Bratocei vine un biciclist. Ne hlizim şi facem poze la răscruce de drumuri. Alegem CR şi mergem spre prima intersecţie întâlnită.
Diverse Țigăi.
Țigăile Mari sunt pe stânga.
Țigăile Mici sunt pe dreapta.
La un moment dat Țigăile coboară până în brâna noastră. Aşa că ne căţărăm pe ele.
Nu ştiu să zic de unde vine numele de tigăi, dar evident nu din bucătarie. Am citit că ar fi de la o rasă de oaie, numită "ţigaie" şi stâncile sunt ca nişte oi întinse pe versanţi. Alte explicaţii ar fi că provine de la "ţiglău" care înseamnă pisc, stâncă. În general astfel de formațiuni specifice eroziunii conglomeratului se numesc turnuri.
Nu ştiu să zic de unde vine numele de tigăi, dar evident nu din bucătarie. Am citit că ar fi de la o rasă de oaie, numită "ţigaie" şi stâncile sunt ca nişte oi întinse pe versanţi. Alte explicaţii ar fi că provine de la "ţiglău" care înseamnă pisc, stâncă. În general astfel de formațiuni specifice eroziunii conglomeratului se numesc turnuri.
Coborăm şi apoi vom urca pe şaua din faţă şi am ajuns la intersecţia întâlnită la începutul zilei.
Urcăm...
Popas.
Spre cabană...
17:36
Norii revin în forță pe Tigăi.
18:02
Mă cazez. Privesc spre Ciucaș, spre frumoasele turnuri. Știu că sunt acolo, dar astăzi nu se lasă ușor privirii. A trebuit să mergem lângă ele și să furăm câte o privire cu ele.
18:26
Concluzie: Un traseu ușor, scurt, care în decursul unei zile parcurs, este o plimbare într-un muzeu al turnurilor. Astfel parcurs acest traseu, nu are provocări, nu are încrâncenare, nu stârnește ambiții, este doar plăcere și relaxare. Dacă vreți să veniți să vedeți rhododendronul înflorit, aveți ce să vedeți, pentru că sunt suprafețe mari acoperite cu acesta. Noi nu am putut să vin mai devreme din cauza scolii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu