In Circuitul Someşului Cald - Epopee în Apuseni

Ziua a patra -  Peştera Cetatea Radesei şi Cheile Someşului Cald

Ţinta: Parcurgerea peşterii, a canionului şi a cheilor
Data: 2 august 2012

Vârsta copilului:   8 ani

Dificultatea traseului pentru un copil de 8 ani:   

• tehnic - dificil
• anduranţă - uşor

Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         4.5

(când a enumerat topul a uitat sa-l ia în considerare; întrebând-o acum, l-a clasat între locurile 4 şi 5)

Recomandări :

• folosirea unui echipament de alpinism. Eu nu am folosit, preferând să o ajut în fiecare pasaj dificil;
• folosirea căştii de protecţie;
• nu trebuie staţionat în preajma şi sub verticalele pereţilor. Atenţie pot cădea pietre !
• Atentie! Nivelul apei variază mult şi în scurt timp de la începerea unei ploi!
• îmbrăcăminte groasă - temperatura medie în peşteră este de ~ 12°C

Cum se vede la 8 ani:

- Mi s-a părut cel mai frumos aici! ne spune mami. 

- Şi mie mi-a plăcut mult! replică Diana

- Mai mult decât ieri în Cetăţile Ponorului, întreb eu?

- Nu, dar mi-a plăcut foarte mult și aici!

Dificultate pentru adult:  mediu spre dificil. 

Nerecomandat persoanelor cu un raport dezavantajos greutate/forţă, neechipaţi corespunzător (exclus fără bocanci) şi lipsiţi de experienţă pe munte. Folosiţi căşti de protecţie!

Durata afişată / efectivă: 2:00 / 5:00 h

Harta Zonei

     Acasă, când am facut planul pentru cele cinci zile întregi în Padiş rămăsese o zi în care nu ştiam ce să facem. Mihaela a propus Focul Viu.
- Am fost acolo, nimic impresionant (cel puţin pentru mine; altora ştiu că le-a plăcut mult - chestie de gust). 
- La Scărişoara. 
- Nu, nu este în Padiş, este departe şi nici acolo nu ai prea multe de văzut (poate tot chestie de gust). 

Am tot răsucit eu harta pe toate părţile şi am observat că erau două zone încercuite cu linie punctată, Cetăţile Ponorului şi Cetatea Rădesei + Cheile Someşului Cald. Nu ştiam nimic de cea de-a doua zonă. Nu am fost niciodată şi nu mi-a povestit nimeni de ea. Era mai repede înspre Stâna de Vale, dar are un drum de maşină care duce până în apropiere. "Cetate", "chei" sunt cuvinte care sună bine. Google mă ajută la restul. 

Ca şi Phineas (din serialul favorit al Dianei şi al meu  - Phineas şi Ferb) zic: 

- Ştiu ce facem astăzi!

Aşa că iată-ne astăzi, ziua a patra de Apuseni, călătorind cu maşina pe platoul Padişului. 

Cetăţile Ponorului - Epopee în Apuseni

Ziua a treia -  Peştera Cetățile Ponorului

Ţinta: Parcurgerea Peşterii Cetăţile Ponorului, între Dolina 1 şi 3 (300m)
Data: 1 august 2012

Vârsta copilului:   8 ani

Dificultatea traseului pentru un copil de 8 ani:   

• tehnic - dificil
• anduranţă - uşor

Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         3

Recomandări :

• folosirea unui echipament de alpinism. Eu am folosit un ham, un anou cu carabină, două bucle şi o semicoardă pentru coborârea Dianei până sub portal, în Dolina 1
• folosirea căştii de protecţie
• nu trebuie staţionat în preajma şi sub verticalele pereţilor. De exemplu, la intrarea şi ieşirea din peşteră. Atenţie cad pietre !
• atentie! Nivelul apei variază mult şi în scurt timp de la începerea unei ploi!
• îmbrăcăminte groasă - temperatura medie în peşteră este de ~ 10-12°C

Cum se vede la 8 ani:

- Cel mai tare traseu!!!

Dificultate pentru adult:  mediu spre dificil. 

Nerecomandat persoanelor cu rău de înălţime, cu un raport dezavantajos greutate / forţă, neechipaţi corespunzător (exclus fără bocanci) şi lipsiţi de experienţă pe munte. Folosiţi căşti de protecţie!

Durata afişată / efectivă: 3:00 / 4:40 h

Harta Zonei


Complexul carstic Cetăţile Ponorului! Everestul Speologic din Romania! Cel mai spectaculos şi complex fenomen carstic al României şi unul dintre cele mai apreciate din lume! Traversarea peşterii este un spectacol al naturii!

Premiera acestei traversari a fost făcută în 1949. 
Eu am fost aici prima dată în 1986, în studenție. Nu-i greu de bănuit a fost dragoste la prima vedere. 
În 2003, apa mare nu m-a lăsat să-i arăt Mihaelei decât porţiunea de la Dolina 3 până la luminator (parcurgere în amonte). 
În 2008, când Diana avea 4 ani, am coborât prin Dolina 1 până la bifurcaţia dintre urcarea în şa şi coborârea spre Portal. Ultimul pasaj a fost dificil şi nu am lăsat-o deloc din mână. 

Diana la 4 ani - 2008

Era după amiază şi copilul era obosit. S-a plictisit rău de complicaţiile de aici şi n-a fost deloc distractiv.

Diana la 4 ani - 2008

Acum totul este altfel! 
Diana are 8 ani, are experienţă pe munte, îi place să meargă în ture, îi place provocarea şi gustă plăcerea de a reuşi să termine un traseu. 
Vara asta a fost secetoasă şi nivelul apelor este scăzut. Avem toate condiţiile.

Canionul Sapte Scări

Plimbare, relaxare și spectacol - Canionul 7 Scări

Ţinta: Urcare şi coborâre în aceeaşi zi.
Data:  30 iunie 2012

Vârsta copilului:   8 ani

Dificultate pentru un copil de 8 ani:   

• până in canion - uşoară
• în canion - medie

Cum se vede la 8 ani:

• cel mai frumos loc în care am fost (nu vizitase indeaproape Apusenii);
• foarte uşor;
• nu mi-a fost frică (deşi poate altor copii le-ar fi);

-Ți-a placut? 

-Da, cel mai mult! Mai venim!!!

Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         5

Dificultate pentru adult: Am văzut şi tocuri înalte cu rochie de seară în acest traseu. Probabil nu a străbătut şi canionul. Drumul pâna la canion este foarte uşor şi scurt. Canionul este şi el uşor. Vor fi solicitate mâinile. Dar solicitarea este mai mare în prima parte. Tot aici, trebuie să rezistaţi la un pic de rău de înălţime, dacă aveţi această problemă.

Lăsăm masina în parcare şi plecam pe drumul forestier.

12:20

 Suntem plini de avânt, optimism, ne simţim bine. Drumul drept nu stoarce nici un efort.

12:25

De ce acest Blog?

DE CE?

Adesea am vrut sa aflu cum este sa mergi pe munte într-un loc anume cu un copil de vârsta "x". Nu găsești astfel de informații. Toate blogurile sunt pentru adulți sau nu sunt pentru munte. Așa am început sa scriu în acest blog.

Dragă cititorule, înainte de toate este foarte important sa știi că:

• blogul reprezintă o colecție de povestiri, gânduri si întâmplări care nu trebuie urmate, nu sunt învățăminte și nu reprezintă reguli de urmat;
• ele sunt subiective si sunt raportate la posibilitațile fiecăruia și mai ales sunt raportate la fiecare copil;
• blogul nu reprezintă un ghid turistic, iar reperele la care pot face referinre pot să nu fie cele corecte, să apară modificate sau să nu mai existe;
• vremea, sezonul și orice alte influențe exterioare pot modifica dramatic condițiile;
• sunt un iubitor al muntelui, amator, nefiind o persoana calificată și avizată să instruiesc;
• dacă cineva va găsi de cuviință să folosească informația oferită aici, atunci o va face pe propria răspundere.

Cântărind cele spuse, te invit sa citești în continuare.

Cea mai mare pasiune a mea este muntele. Eu l-am descoperit târziu, abia când am avut independenta de mișcare. Asta s-a petrecut cam odată cu începerea facultății. Mă consider încă un novice, deși vârsta și dragostea pentru munte ar trebui să mă ridice deasupra acestui rang. 

Cea mai mare dragoste a mea este familia mea, Mihaela (soția)  și "COPILUL" - Diana.

Ca orice părinte, mi-am făcut planuri încă de când Diana era mică.

Visele mele sunt mari, probabil ca ale oricărui părinte. Binențeles, visul meu despre cum sa ma distrez, a fost să merg cu "fetele mele" pe munte.