Cu copilul in Retezat

RETEZAT - Lacul Bucura - plecare din Cîrnic -    partea I

Ținta:   Urcare o zi, cu bagaj specific pentru dormit în cort. Coborâre a doua zi.

Vârsta copilului:   7ani

Dificultate pentru un copil de 7 ani:   ridicată

Cum se vede la 7 ani:

• n-am mers niciodată atât de mult;
• prea mult de urcat;
• terenul prea accidentat;
• nu mi-a fost frică nicăieri;
• nici lui tati nu i-a fost frică deși nu l-am ținut de mână să-l asigur să nu cadă prin prăpăstii, poate doar un pic în zona Curmătura Bucurei;
• m-a ținut el de mână ca să mă târască pe bolovanii ăia mai repede.

-Ți-a placut? 
-Da, foarte mult! Dar e greu pentru un copil.

Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         4

Dificultate pentru adult: Dacă la birou stai pe scaun, mașina este nelipsită, sportul preferat este arătatul cu telecomanda și ai o greutate normală, vei putea să-l străbați cu rucsacul mare în spate, dar vei ține minte toată viața cum este "să ai ochii ca melcul".

Distanță / urcare / coborare:      9km / +1000m / -300m
Timp oficial / efectiv:                4h    /    7 1/2 h

Timp pauză de masă:               50min

Recomand tura doar în situația în care sunt cel puțin doi copii (să nu se plictisească), cu un bun profil sportiv sau de vârstă ceva mai mare. Părinții ar fi bine să aibă o condiție fizică mai bună decât cea descrisă anterior.


și acum povestea...

Pățanii sunt tot timpul. Câteodata, de exemplu, mai ratezi startul. Am plecat târziu de acasă, cu ținta Retezat. Am mers să cumpărăm copilului bocanci de la magazinul de bocanci; din altă parte am luat șosete, iar când să ieșim pe autostradă spre Pitești, realizăm ca nu aveam actele la noi. Ne întoarcem pe centură. Centura blocată. Îmi bag ... picioarele. Mergem fără acte!

Pe autostradă se mergea în coloană. La Pitești, coadă de la coborârea de pe pod. Până în curba la nouăzeci de grade, șmecherii depășeau pe banda de urgență. Atmosferă de vacanță !!! Era o gropiță la 2 km după următorul pasaj. Urmează Dealul Negru ticsit de camioane. Într-o benzinărie după Râmnicu Vâlcea, cobor să alimentez cu "taurina". Se lăsase noaptea. A doua zi era "ziua 13" (august 2011). Dacă astăzi este așa, cum va fi mâine, Doamne?
Probleme nu au mai apărut, dar până la Cîrnic drumul este lung... Pe la zece seara primim telefon de la prietenii care ne așteptau. Ne-au spus că intră la culcare. La cabană nu mai au semnal. Pa!. Nu mai fusesem niciodată acolo. Nici nu ne-a fost foarte clar dacă am ajuns. Era ora doua dimineața. Punem cortul. Apune luna după creste. Stelele se aprind.
Mă relaxez. Era data de 13, dar ghinionul pălise. Nu-mi mai aduceam aminte de nimic. Va fi bine! 

Dimineața ne trezim, strângem și plecăm. Ora 11.

De ce acest Blog?

DE CE?

Adesea am vrut sa aflu cum este sa mergi pe munte într-un loc anume cu un copil de vârsta "x". Nu găsești astfel de informații. Toate blogurile sunt pentru adulți sau nu sunt pentru munte. Așa am început sa scriu în acest blog.

Dragă cititorule, înainte de toate este foarte important sa știi că:

• blogul reprezintă o colecție de povestiri, gânduri si întâmplări care nu trebuie urmate, nu sunt învățăminte și nu reprezintă reguli de urmat;
• ele sunt subiective si sunt raportate la posibilitațile fiecăruia și mai ales sunt raportate la fiecare copil;
• blogul nu reprezintă un ghid turistic, iar reperele la care pot face referinre pot să nu fie cele corecte, să apară modificate sau să nu mai existe;
• vremea, sezonul și orice alte influențe exterioare pot modifica dramatic condițiile;
• sunt un iubitor al muntelui, amator, nefiind o persoana calificată și avizată să instruiesc;
• dacă cineva va găsi de cuviință să folosească informația oferită aici, atunci o va face pe propria răspundere.

Cântărind cele spuse, te invit sa citești în continuare.

Cea mai mare pasiune a mea este muntele. Eu l-am descoperit târziu, abia când am avut independenta de mișcare. Asta s-a petrecut cam odată cu începerea facultății. Mă consider încă un novice, deși vârsta și dragostea pentru munte ar trebui să mă ridice deasupra acestui rang. 

Cea mai mare dragoste a mea este familia mea, Mihaela (soția)  și "COPILUL" - Diana.

Ca orice părinte, mi-am făcut planuri încă de când Diana era mică.

Visele mele sunt mari, probabil ca ale oricărui părinte. Binențeles, visul meu despre cum sa ma distrez, a fost să merg cu "fetele mele" pe munte.

Cu copilul pe munte

INCEPUTUL

Prima ieşire pe munte a fost în 2007, pe Platoul Bucegilor. Aici, primavara înca nu îşi intrase în drepturi, iar în zapada gasita, eu si Diana am facut cate un om de zapada. La unele detalii, ce-i drept, am mai ajutat-o.

2008 a fost un an în care am început sa iesim în trasee. Primul traseu, evident pentru cei care ma cunosc, a fost "La Verdeata" în Valea Alba. Asa ca am luat-o prin batrâna pădure de fag, pe drum marcat a cărui destinatie nu mi-o mai amintesc si pe care nu stiu când am urmat-o vreodata pana la capat. Este un DN1 al montaniard-zilor.