Canionul Sapte Scări

Plimbare, relaxare și spectacol - Canionul 7 Scări

Ţinta: Urcare şi coborâre în aceeaşi zi.
Data:  30 iunie 2012

Vârsta copilului:   8 ani

Dificultate pentru un copil de 8 ani:   

• până in canion - uşoară
• în canion - medie

Cum se vede la 8 ani:

• cel mai frumos loc în care am fost (nu vizitase indeaproape Apusenii);
• foarte uşor;
• nu mi-a fost frică (deşi poate altor copii le-ar fi);

-Ți-a placut? 

-Da, cel mai mult! Mai venim!!!

Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         5

Dificultate pentru adult: Am văzut şi tocuri înalte cu rochie de seară în acest traseu. Probabil nu a străbătut şi canionul. Drumul pâna la canion este foarte uşor şi scurt. Canionul este şi el uşor. Vor fi solicitate mâinile. Dar solicitarea este mai mare în prima parte. Tot aici, trebuie să rezistaţi la un pic de rău de înălţime, dacă aveţi această problemă.

Lăsăm masina în parcare şi plecam pe drumul forestier.

12:20

 Suntem plini de avânt, optimism, ne simţim bine. Drumul drept nu stoarce nici un efort.

12:25

Peisajul domol ne relaxează.

12:40

Drumul forestier se pierde, poteca generoasa ne poartă mai departe

12:50

La popas!

13:00

 

Ne afundăm în pădure

13:10

Treptele naturale din rădăcini...

13:20

...şi cele montate, ne fac drumul o simplă plimbare.

13:30

Canionul! Cu cât te apropii de el se simte răcoarea. Ne îmbrăcăm.

13:40

După prima scară, pe prima pasarelă. Aspectul ceauşist al amenajării te surprinde, după ce în timp, cele mai multe astfel de realizări au dispărut şi ochiul nostru s-a dezobișnuit de acest stil "cârpit". Întreținerea făcută probabil de salvamontiști pe bugete aproape inexistente ca să reziste traficului, face notă discordantă cu frumusețea locului.
Am avertizat-o pe Diana că treaba devine serioasă.

13:45

Pe pasarelă.

Scara a doua.

13:55

Aglomerație pe pasarelă înainte de scara cea mare. Niște turiști se hotărâseră să se întoarcă tot prin canion.

"Stairway to heaven"! Din întuneric către lumina orbitoare. Cascada este lângă tine. Apă pulverizată fin te răcorește, deși temperatura ambiantă este de 10 grade.

Până la scara asta am mers doar la o treaptă în urma Dianei. Am avertizat-o că rămân la câteva trepte distanță, pentru că o încurc, pierdem timp și obosesc mâinile. Să-mi spună dacă obosește și voi fi imediat lânga ea. Am simțit-o concentrată și responsabilă. A mers în ritm susținut.

14:05

 

În acest loc am avut revelația că fii-mea, încă un copil, este un om de încredere când împrejurările o cer.

Din nou cu picioarele pe pământ.

14:10

Scara 4. 

Cascada și pereții lustruiți de viituri în decursul erelor geologice.

Fetele!!!

14:15

Am pierdut numărul scărilor...

Peisajul se lărgește.

 14:20

Cascadele sunt peste tot.

14:25

Înălțimea canionului scade.

Se mai lățește, scările dispar.

14:30

Rămâne o vale

Traversăm puntea, înainte și înapoi.

14:35

Sosește și binemeritatul moment al mesei. Ne facem siesta.

Plecam pe varianta ocolitoare a canionului.

15:40

Ajungem in locul in care am intrat în canion.

16:10

 16:30

Doi îndrăgostiți rătaciți, probabil în căutarea unui restaurant mă gândesc eu, măsurând din priviri tocurile cui ale fetei, înfipte în potecă ca doi pioleți. El șoptea copacului rugi păgâne doar de el auzite în timp ce fata îl aștepta, ținându-i geanta sport de tenismen, ce i se asorta burlesc rochiei ei ieftine de seară și pantofilor ușor demodați ai sfârșitului secolului XX.
Uuuuf ce naduf! Scuzați "micile" răuțăți.

Poză "cu capul la spate".

17:10

- Și fetele se strâmbă!