Se afișează postările cu eticheta cu copilul la munte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cu copilul la munte. Afișați toate postările

luni, 5 mai 2014

Cheile Galbene - Epopee în Apuseni

Ziua a cincea - Cheile Galbenei - Cascada Evantai, Izbucul Galben


Ţinta: Parcurgerea cheilor de la ieşire spre izbuc şi întoarcere prin Poiana Florilor
Data3 august 2012

Vârsta copilului:   8 ani
Dificultatea traseului pentru un copil de 8 ani:   
  • tehnic - dificil (la nivel foarte scăzut al apei - multe pasaje le-am trecut prin albia râului)
  • anduranţă - uşor spre mediu

Recomandări :
  • folosirea unui echipament de alpinism. Eu am folosit un ham, un anou cu carabină, două bucle 
  • folosirea căştii de protecţie
  • gradul de dificultate creşte mult cu creşterea debitului apei
  • atentie! Nivelul apei variază mult şi în scurt timp de la începerea unei ploi!
  • dacă se alege trecerea prin apă, este bine să se folosească espadrile de plajă.

Cum se vede la 8 ani:
- Cel mai tare traseu!!!
Dificultate pentru adult:  mediu spre dificil (la nivel foarte scăzut al apei)
Nerecomandat persoanelor cu rău de înălţime, cu un raport dezavantajos greutate / forţă, neechipaţi corespunzător (exclus fără bocanci) şi lipsiţi de experienţă pe munte. Folosiţi căşti de protecţie!


Descriere tehnică a porţiunilor dificile:
  • trecere pe cabluri peste cursul râului, parţial cu prize naturale de picioare, în rest pe cablu la mâini şi picioare (apare efect de surplombă) - varianta - se poate trece prin apă descălţat, dar apa poate fi destul de adâncă, în funcţie de nivelul apei
  • urcare abruptă pe versantul drept pe potecă udă din pământ-piatra, brână şi coborâre - varianta - se poate merge pe pietre, prin albie, fără a te uda - doar la nivel foarte scăzut
  • porţiune lungă de perete din calcar, echipat cu cablu pentru mâini şi prize naturale de picioare - varianta - se poate merge pe pietre, prin albie, fără a te uda - doar la nivel foarte scăzut
  • peştera se parcurge pe faleze de calcar cu înclinaţii mari şi acoperite de praf, pietriş într-un melanj adesea umed sau ud, la înălţime mare de albia râului, cu ieşire abruptă pe zonă acoperită de praf şi cu porţiuni lipsite de prize - varianta - ocolire uşoară prin pădure
  • cabluri pe brână lată, puternic ascendentă, aproape de escaladă, la înălţime mare, cu prize bune şi puţin murdare.
  • brână îngustă de pământ la înălţime, fără dificultate tehnică

Durata afişată / efectivă: ???(estimez 3:30) / 5:30 h

Harta Zonei


Până în chei am venit cu maşina. Ne-am întors din Boga către Pietroasa şi la 1 km de la pensiunea "La mama", am găsit un drum în stânga, care se întorcea spre valea abia trecută şi urca puternic. Am mers preţ de vreo 10km pe un drum care cândva fusese asfaltat. Resturile de asfalt presărat cu gropile de eroziune ale stratului inferior îl fac un drum foarte prost. 

Ajungem! Iată-ne la ieşirea din chei. Urmează să facem traseul în amonte. Este deja târziu. Intrăm în traseu la 12:45.
  

Mersul pe brâniţă îl terminăm repede şi ajungem în albia râului. Aici ne mai urcăm pe nişte pietre şi sărim nişte bolovani până îi terminăm şi pe aceştia. Aşa că o luăm pe pereţi, agăţaţi de cabluri. Acest bolovan uriaş se poate traversa căţărându-l, dar coborârea este descăţărând aproape de verticală pe calcar ud. Putem alege varianta să o luăm prin apă, dar ce farmec ar mai avea? Fac o tură de recunoaştere şi mă întorc să o iau pe Diana.



joi, 28 noiembrie 2013

In Circuitul Someşului Cald - Epopee în Apuseni

Ziua a patra -  Peştera Cetatea Radesei şi Cheile Someşului Cald

Ţinta: Parcurgerea peşterii, a canionului şi a cheilor
Data2 august 2012

Vârsta copilului:   8 ani
Dificultatea traseului pentru un copil de 8 ani:   
  • tehnic - dificil
  • anduranţă - uşor
Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         4.5
(când a enumerat topul a uitat sa-l ia în considerare; întrebând-o acum, l-a clasat între locurile 4 şi 5)


Recomandări :
  • folosirea unui echipament de alpinism. Eu nu am folosit, preferând să o ajut în fiecare pasaj dificil;
  • folosirea căştii de protecţie;
  • nu trebuie staţionat în preajma şi sub verticalele pereţilor. Atenţie pot cădea pietre !
  • Atentie! Nivelul apei variază mult şi în scurt timp de la începerea unei ploi!
  • îmbrăcăminte groasă - temperatura medie în peşteră este de ~ 12°C
Cum se vede la 8 ani:
- Mi s-a părut cel mai frumos aici! ne spune mami. 
- Şi mie mi-a plăcut mult! replică Diana
- Mai mult decât ieri în Cetăţile Ponoruluiîntreb eu?
- Nu, dar mi-a plăcut foarte mult și aici!
Dificultate pentru adult:  mediu spre dificil. 
Nerecomandat persoanelor cu un raport dezavantajos greutate/forţă, neechipaţi corespunzător (exclus fără bocanci) şi lipsiţi de experienţă pe munte. Folosiţi căşti de protecţie!

Durata afişată / efectivă: 2:00 / 5:00 h

Harta Zonei

     Acasă, când am facut planul pentru cele cinci zile întregi în Padiş rămăsese o zi în care nu ştiam ce să facem. Mihaela a propus Focul Viu.
Am fost acolo, nimic impresionant (cel puţin pentru mine; altora ştiu că le-a plăcut mult - chestie de gust). 
La Scărişoara. 
- Nu, nu este în Padiş, este departe şi nici acolo nu ai prea multe de văzut (poate tot chestie de gust). 

Am tot răsucit eu harta pe toate părţile şi am observat că erau două zone încercuite cu linie punctată, Cetăţile Ponorului şi Cetatea Rădesei + Cheile Someşului Cald. Nu ştiam nimic de cea de-a doua zonă. Nu am fost niciodată şi nu mi-a povestit nimeni de ea. Era mai repede înspre Stâna de Vale, dar are un drum de maşină care duce până în apropiere. "Cetate", "chei" sunt cuvinte care sună bine. Google mă ajută la restul. 

Ca şi Phineas (din serialul favorit al Dianei şi al meu  - Phineas şi Ferb) zic: 

- Ştiu ce facem astăzi!

Aşa că iată-ne astăzi, ziua a patra de Apuseni, călătorind cu maşina pe platoul Padişului. 



miercuri, 30 octombrie 2013

Cetăţile Ponorului - Epopee în Apuseni

Ziua a treia -  Peştera Cetățile Ponorului

Ţinta: Parcurgerea Peşterii Cetăţile Ponorului, între Dolina 1 şi 3 (300m)
Data: 1 august 2012

Vârsta copilului:   8 ani
Dificultatea traseului pentru un copil de 8 ani:   
  • tehnic - dificil
  • anduranţă - uşor
Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         3

Recomandări :
  • folosirea unui echipament de alpinism. Eu am folosit un ham, un anou cu carabină, două bucle şi o semicoardă pentru coborârea Dianei până sub portal, în Dolina 1
  • folosirea căştii de protecţie
  • nu trebuie staţionat în preajma şi sub verticalele pereţilor. De exemplu, la intrarea şi ieşirea din peşteră. Atenţie cad pietre !
  • atentie! Nivelul apei variază mult şi în scurt timp de la începerea unei ploi!
  • îmbrăcăminte groasă - temperatura medie în peşteră este de ~ 10-12°C
Cum se vede la 8 ani:
- Cel mai tare traseu!!!
Dificultate pentru adult:  mediu spre dificil. 
Nerecomandat persoanelor cu rău de înălţime, cu un raport dezavantajos greutate / forţă, neechipaţi corespunzător (exclus fără bocanci) şi lipsiţi de experienţă pe munte. Folosiţi căşti de protecţie!



Durata afişată / efectivă: 3:00 / 4:40 h

Harta Zonei


Complexul carstic Cetăţile Ponorului! Everestul Speologic din Romania! Cel mai spectaculos şi complex fenomen carstic al României şi unul dintre cele mai apreciate din lume! Traversarea peşterii este un spectacol al naturii!

Premiera acestei traversari a fost făcută în 1949. 

Eu am fost aici prima dată în 1986, în studenție. Nu-i greu de bănuit a fost dragoste la prima vedere. 
În 2003, apa mare nu m-a lăsat să-i arăt Mihaelei decât porţiunea de la Dolina 3 până la luminator (parcurgere în amonte). 
În 2008, când Diana avea 4 ani, am coborât prin Dolina 1 până la bifurcaţia dintre urcarea în şa şi coborârea spre Portal. Ultimul pasaj a fost dificil şi nu am lăsat-o deloc din mână. 
Diana la 4 ani - 2008

Era după amiază şi copilul era obosit. S-a plictisit rău de complicaţiile de aici şi n-a fost deloc distractiv.

Diana la 4 ani - 2008

Acum totul este altfel! 

Diana are 8 ani, are experienţă pe munte, îi place să meargă în ture, îi place provocarea şi gustă plăcerea de a reuşi să termine un traseu. 
Vara asta a fost secetoasă şi nivelul apelor este scăzut. Avem toate condiţiile.

miercuri, 11 septembrie 2013

Traseul Balcoanelor - Epopee în Apuseni

Ziua a doua -  continuăm încălzirea 

Ţinta: Un circuit al Balcoanelor din Cetaţile Ponorului
Data:  31 iulie 2012

Vârsta copilului:   8 ani
Dificultatea traseului pentru un copil de 8 ani:   
  • uşor
  • recomandare - atenţie în apropierea balcoanelor (nu mai au parapet)
Cum se vede la 8 ani:
  • i-a plăcut mai mult decât Lumea Pierdută
- Ți-a plăcut chiar mai mult decat "7 scari"? 
-  ...!?!
Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         7

Dificultate pentru adult:  uşor

Durata oficială / efectivă: 3:00 / 4:30 h

Apusenii! Mereu căutaţi, mereu oprimaţi!
Romanii au construit un pod peste Dunăre şi au cucerit Dacia ca să ajungă în Apuseni. Apusenii sunt plini de bogăţii şi aurul era cel mai căutat. După ei au venit şi ungurii şi austriecii. Aurul de aici s-a răspândit astfel până departe în lume. 
Au venit şi românii, au venit şi comuniştii s-au întors din nou românii şi au închis minele, căci după mii de ani, în cele din urmă zăcămintele au secătuit. Nu, nu au secătuit, dar le vindem la alţii, să vină ei să caute aurul, argintul, wolframul etc..
Soarta Apusenilor - mereu alţi stăpâni, acelaşi interes. 
Şi aceiaşi locuitori. Ce mai fac ei, din ce trăiesc?  
Tăietori de lemne. Pădure mai este? Mai este, dar se taie mult mai repede decât creşte. Turism? Da şi turism, dar puțin, pentru oraşele din zonă şi mai ales pentru connaisseurs. Mulţi străini, cei mai mulţi vecinii din Ungaria, dar şi germani, polonezi, cehi, englezi, spanioli (?!). Românii îi găseşti mai repede în Bulgaria, Turcia, Grecia, Spania şi Italia.
Dar mă opresc aici, consider, totuși, că Apusenii sunt vizitaţi mult sub potenţialul lor. 

Când am plecat din Boga dimineaţă, să urcăm spre Glăvoi am oprit maşina să văd mai îndeaproape pământul roşu din taluzarea drumului. Nu era pământ pur şi simplu, mai repede era minereu. Am pus şi degetul ca martor de culoare.


Am ieşit undeva aproape de terminarea urcării spre Padiş pe un drum forestier să căutăm Peştera Neagră şi am regăsit bradul cu brăduț în vârf (este bradul de la începutul clipului prezentat în "Apuseni - ziua întâi") 
Peștera nu am găsit-o repede, așa că am renunţat. Rămâne pentru altădată.


vineri, 6 septembrie 2013

Lumea Pierdută - Epopee în Apuseni

Ziua întâi - Povesti despre Apuseni și încălzirea

Ţinta: Un circuit al avenelor din Lumea Pierdută.
Data:  30 iulie 2012

Vârsta copilului:   8 ani

 
Dificultate pentru un copil de 8 ani:   
  • uşoară
  • recomandare - atenţie în apropierea avenelor
Cum se vede la 8 ani:
  • a fost încântată, era primul contact cu Apusenii după 4 ani
-Ți-a placut? 
-Da, foarte mult!
Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         8

Dificultate pentru adult:  uşor


Durata oficială / efectivă: 2:30 / 3:30 h

Apusenii pentru noi reprezintă ceva greu de descris în câteva cuvinte.

Eu am fost prima oară în 1986, cu un grup (15 studenți) într-o expediție de 9 zile. Când m-am urcat în metrou să merg spre gară, mi s-a rupt o chingă de la "rucsacul cu cadru" pe care-l împrumutasem expres pentru prima mea călătorie de anvergură pe munte. Am avut un șiret de rezervă, așa că am cârpit rucsacul. În gară am avut curiozitatea să-l pun pe cântar. Avea 45kg!
Erau pe el atârnate multe alte lucruri. Chiar și o oală smălțuită (pentru gătit) care era și ea plină cu legume.
În brațe aveam un sac mare cu pâine. Eu eram singurul din București și puteam lua multă pâine fără cartelă (unii poate au uitat, iar pentru aceia care nu au trăit acele vremuri poate părea ficțiune) ceea ce mă făcea să par un mare "bagaj cu picioare". Ce să mai spun, dacă nu eram atent când pășeam, îmi flambau picioarele din genunchi.
Practic în acea expediție nu am mâncat decât din rucsac, până în a 8-a zi, când ne-am cazat într-un sat uitat de vremuri la un popă, în fânărie și el atunci ne-a făcut o mămăligă mare.
Cu rucsacul acela nu a fost singura pățanie. După unsprezece ore cu acceleratul până la Oradea, am luat un tren personal până la Beiuș și de acolo am căutat o ocazie pentru Chișcău. Dar cine să ia un asemenea grup? O basculantă "RABA de 16 tone"! Dar aia avea obloanele înalte. Cum să dai rucsacii sus? Cu greu, urcați până pe buza oblonului și lăsați să cadă în benă.
Ce credeți că mai aveam eu printre multe altele, în greul rucsac? Roșii? Da! Și castraveți și ardei gras! Dar nu de aici provin problemele. Ce mă gândisem eu la 20 ani? Să facem o salată "a la cort". Și ce mai lipsește? O sticlă (nu din plastic, că nu erau) cu un amestec bine dozat de ulei și oțet, care odată spartă la impact s-a scurs greoi printre conservele mele și prin pânza ușor permeabilă a rucsacului, apoi prin altă pânză, în alt rucsac, ce stătea nevinovat sub al meu, ţinând în pântec un sac de dormit al unui coleg, care va dormi în el în cele opt zile până am ajuns în fânăria popii. Sac dealtfel spălat în apa pârâului rece ca gheața, numai bună de clătit uleiul și de scos mirosul de oțet din vatelină. Până am uscat sacul de dormit, până am mai mâncat ca să mai ușurăm rucsacii, am stat vreo două zile pe malul râului Crăiasa.
Pe urmă, ce să o mai luăm iar cu ocazii și tren, am gândit că într-acolo trebuie să fie Poiana Florilor și am luat-o din Chișcău peste munte drept în față, cum vedeam şi noi pe harta turistică.
Și spre înserat cu rucsacii la fel de grei în spate, pentru că fetele redistribuiseră conservele către băieți să avem spor la urcat, am găsit un moț ce venise dimineață la coasă, cosise toată ziua și acum se întorcea acasă în Chișcău. Ne-a descris zona amănunțit și a încheiat cu replica, "V-o bătut Dumnezeu ... în cap"!
Ne-a zis unde găsim apă și a plecat. Am găsit și apa. Pica cam la 5 secunde. Din fericire era strânsă cam cât într-un lighean. Am făcut ciorbă, ceai, restul am băut-o și ne-am spălat pe dinți. Dimineața, fuga la izvor. Apă se strânsese cam de vreo doi litri. Noi eram cincisprezece...

...spre seară am ajuns în Poiana Florilor.

De aici au început minunățiile: Cheile Galbenei, Cetățile Ponoarelor, Padișul, Glăvoiul, pesteri, ghețari etc.

Așa că peste mai mult de 15 ani, mă gândesc să-mi impresionez iubita, actuală soție și mamă a Dianei și o duc în Padiș să-i arăt minunății. A fost dragoste la prima vedere! Nu despre mine vorbesc, ci de Apuseni.
Aici verdele este în august, verde ca și în iunie. Pământul este roșu de la minereul de fier, iar după ploaie (că în Apuseni plouă mult, altfel cum ar fi iarba atât de verde?) băltoacele au apă roșie în ele. Mihaela îmi spune mereu că Apusenii au un miros anume. Eu sunt mai tare de nas și nu mă prind.
Atunci nu am apucat să facem prea multe, că era destul de multă apă în tot bazinul hidrografic și traseele în Apuseni devin dificile sau inaccesibile. Dar ne-am promis că ne întoarcem peste un an.
Știți care a fost prima ei replică, o lună mai târziu, când testul ne anunța că vom avea un copil?
"Dar nu vom mai putea să mergem la anul în Apuseni...".

Iată un montaj al pozelor și filmărilor de atunci pe o muzică sugestivă.
Când ești într-o peșteră singur cu raza lanternei tale poți simți așa.




Așa a fost. Anul următor evident nu am revenit în Apuseni și încă câțiva ani după aceea. Am revăzut munții mult doriți abia când Diana împlinea patru ani.

Diana a fost prea mică să ne avântăm prea adânc în abisurile Padișului. Abia acum, când Diana a împlinit 8 ani, am revenit cu hotărârea sa-i vedem în cele mai adânci străfunduri.

Veniţi de la Sighişoara, ajunşi seara în Apuseni, ne-am cazat la pensiunea cu acelaşi nume "Apuseni". Dimineaţă nu ne-am prea grăbit, că este concediu. Eu, mai nerăbdator, am ieşit să fac poze din balcon. 

Un pic mai sus de Boga înspre Padiş, nu mă simţeam chiar în mijlocul Apusenilor. Eram nerăbdător.





duminică, 11 august 2013

Top 10 trasee montane prin ochii unui copil

Topul Dianei - ture făcute până la 9 ani


1. Valea lui Stan
  • Munții Făgăraș - lângă barajul Vidraru
  • vârsta - 9 ani
  • traseu nerecomandat copiilor de acestă vârstă și fără experiență
  • am folosit un ham, un anou cu carabină și două bucle



2. Cheile Galbenei
  • Munții Apuseni - zona Padiș
  • vârsta - 8 ani
  • traseu nerecomandat copiilor de acestă vârstă și fără experiență
  • am folosit un ham, un anou cu carabină și câteva bucle


3. Cetățile Ponorului (traseul prin peșteră)
  • Munții Apuseni - zona Padiș
  • vârsta - 8 ani
  • traseu nerecomandat copiilor de acestă vârstă și fără experiență
  • am folosit un ham, un anou cu carabină, câteva bucle și o semicoardă













4. Cîrnic - Curmătura Bucurei - Lacul Bucura și înapoi
  • Munții Retezat
  • vârsta - 7 ani
  • traseu recomandat copiilor cu rezistență fizică și psihică bună



5. Canionul 7 scări
  • Munții Piatra Mare - lângă Valea Timișurilor
  • vârsta - 8 ani
  • traseu nerecomandat copiilor de acestă vârstă și fără experiență
  • nu am folosit ham, dar recomand folosirea acestuia



6. Gura Râului - Prăpăstiile Zărneștilor - Cabana Curmătura
  • Munții Piatra Craiului
  • vârsta - 9 ani
  • traseu recomandat copiilor


7. Traseul Balcoanelor
  • Munții Apuseni - zona Padiș
  • vârsta - 8 ani
  • traseu recomandat copiilor de acestă vârstă 


8. Lumea Pierdută
  • Munții Apuseni - zona Padiș
  • vârsta - 8 ani
  • traseu recomandat copiilor de acestă vârstă


9. Valea Albă - până "La Verdeață"
  • Munții Bucegi - zona Bușteni
  • vârsta - 4 și 7 ani
  • traseu nerecomandat copiilor de acestă vârstă 



10. "Valea lui Bran"   :)  vacanță la Vila Bran
  • localitatea Bran
  • vârsta - 5 și 9 ani
  • ideal de la 3 la 8 ani


miercuri, 19 iunie 2013

Canionul Sapte Scări

Plimbare, relaxare și spectacol - Canionul 7 Scări

Ţinta: Urcare şi coborâre în aceeaşi zi.
Data:  30 iunie 2012

Vârsta copilului:   8 ani
Dificultate pentru un copil de 8 ani:   
  • până in canion - uşoară
  • în canion - medie
Cum se vede la 8 ani:

  • cel mai frumos loc în care am fost (nu vizitase indeaproape Apusenii);
  • foarte uşor;
  • nu mi-a fost frică (deşi poate altor copii le-ar fi);
-Ți-a placut? 
-Da, cel mai mult! Mai venim!!!
Pozitia în Top 10 trasee montane prin ochii unui copil:         5

Dificultate pentru adult: Am văzut şi tocuri înalte cu rochie de seară în acest traseu. Probabil nu a străbătut şi canionul. Drumul pâna la canion este foarte uşor şi scurt. Canionul este şi el uşor. Vor fi solicitate mâinile. Dar solicitarea este mai mare în prima parte. Tot aici, trebuie să rezistaţi la un pic de rău de înălţime, dacă aveţi această problemă.


Lăsăm masina în parcare şi plecam pe drumul forestier.

12:20

 Suntem plini de avânt, optimism, ne simţim bine. Drumul drept nu stoarce nici un efort.

12:25

joi, 6 iunie 2013

Cu copilul in Retezat



RETEZAT - Lacul Bucura - plecare din Cîrnic -      partea a II-a


A doua zi, soarele ne-a facut repede să uităm de lunga noapte de august în frig. Prima poză o fac spre lac (Bucura).


Aici sunt lacuri peste tot. Lacul Ana.