Ziua a șasea - Cheile Galbenei + Focul Viu + Piatra Galbenei
Ţinta: Parcurgerea cheilor de la ieşire spre izbuc şi întoarcere prin Poiana Florilor + funcție de timp alte obiective
Data: 1 august 2014
Data: 1 august 2014
Vârsta copilului: 10 ani
Dificultatea traseului pentru un copil de 10 ani:
- tehnic - dificil (la nivel foarte scăzut al apei - multe pasaje le-am trecut prin albia râului)
- anduranţă - mediu (incluzand Focul Viu și Piatra Galbenei)
- folosirea unui echipament de alpinism. Eu am folosit un ham, un anou cu carabină, două bucle
- folosirea căştii de protecţie
- gradul de dificultate creşte mult cu creşterea debitului apei
- atentie! Nivelul apei variază mult şi în scurt timp de la începerea unei ploi!
- dacă se alege trecerea prin apă, este bine să se folosească espadrile de plajă.
Cum se vede la 10 ani:
- Cel mai tare traseu din Apuseni!!!
Dificultate pentru adult: mediu spre dificil (la nivel foarte scăzut al apei)
Nerecomandat persoanelor cu rău de înălţime, cu un raport dezavantajos greutate / forţă, neechipaţi corespunzător (exclus fără bocanci) şi lipsiţi de experienţă pe munte. Folosiţi căşti de protecţie!
Descriere tehnică a porţiunilor dificile:
- trecere pe cabluri peste cursul râului, parţial cu prize naturale de picioare, în rest pe cablu la mâini şi picioare (apare efect de surplombă) - varianta - se poate trece prin apă descălţat, dar apa poate fi destul de adâncă, în funcţie de nivelul apei
- urcare abruptă pe versantul drept pe potecă udă din pământ-piatra, brână şi coborâre - varianta - se poate merge pe pietre, prin albie, fără a te uda - doar la nivel foarte scăzut
- porţiune lungă de perete din calcar, echipat cu cablu pentru mâini şi prize naturale de picioare - varianta - se poate merge pe pietre, prin albie, fără a te uda - doar la nivel foarte scăzut / prin apă de-a dreptul
- peştera se parcurge pe faleze de calcar cu înclinaţii mari şi acoperite de praf, pietriş într-un melanj adesea umed sau ud, la înălţime mare de albia râului, cu ieşire abruptă pe zonă acoperită de praf şi cu porţiuni lipsite de prize - varianta - ocolire uşoară prin pădure
- cabluri pe brână lată, puternic ascendentă, aproape de escaladă, expusă, cu prize bune şi puţin murdare.
- brână îngustă de pământ la înălţime, fără dificultate tehnică
Harta Zonei
Tata cară la mașină bagajul, iar eu studiez poze. Îmi place să fac poze și adulții spun că mă pricep.
Asta este fântâna de la Pensiunea Apuseni.
Plecăm.
Până în chei am mers cu maşina. Ne-am întors din Boga către Pietroasa şi la 1 km de la pensiunea "La mama", am găsit un drum în stânga, care se întorcea spre valea abia trecută şi urca puternic. Am mers preţ de vreo 10km pe un drum care cândva fusese asfaltat. Resturile de asfalt presărat cu gropile de eroziune ale stratului inferior îl fac un drum foarte prost.
Ajungem! Iată-ne la ieşirea din chei. Urmează să facem traseul în amonte ca și data trecută, acum 2 ani. Intrăm în traseu la 11:45.
Începe simplu.
Iar părțile complicate de cabluri de la intrare, o rezolvăm neelegant dar eficient, prin apă.
Înainte se vede așa.
Când este ușor de mers pe pietre sau pe mal, evităm apa rece. Am renunțat la bocanci pentru început și folosim încălțări de apă. Hamul am fost obligată sa-l iau de la început :(
În capăt este cascada
Bețele le folosim să ne echilibrăm.
Când mergem pe pietre ne ajută foarte mult.
Se zărește.
Cascada Evantai.
Trecem când prin apă, când pe pietre. Când suntem cu picioarele în apă, nu prea stăm la poze. Apa rece îți dă cuțite.
Evantai.
... și Cheile Galbenei. De acolo venim.
După o pauză continuam.
Nu băgăm în seamă peștera cea plină de mâzgă și urâtă și îi dăm în sus.
Urcăm
În zece minute ajungem la ieșire.
I ❤ Apuseni
Mai facem pauză, gustăm ceva, poze și plecăm mai departe. Ajungem repede la lanțuri. Înghesuială și coadă ca pe Everest. Nu sunt primul copil și...
...nici ultimul! Iar de adulți nici nu mai vorbesc. Este sâmbătă.
Mama vrea să merg asigurată.
I ❤ Apuseni
S-au terminat lanțurile.
Brâna de pământ.
Marmite. Am învățat câte ceva la școală despre formatiunile carstice de eroziune, dar nimic despre ele. Și nici despre doline, uvale, izbucuri, sifoane și avene
Izbucul Galbenei.
Ne bucurăm, facem poze...
multe poze...
...mai multe decât pun pe blog
Plecăm. Traversăm pe doi bușteni care formează un podeț.
Trecem pe lângă grupul mare de tătici și copii.
I ❤ Apuseni
Urcăm și ieșim de la izbuc. Ajungem la bifircație și facem o pauză mare de masa.
Avem numai bunătăți. Poftiți la masă!
După o jumătate de oră plecăm mai departe. Deja cunosc copacii. Trecem pe sub copacul arcadă.
Un copac rănit.
Mami mă trage de anou :)
Intrăm în Poiana Florilor.
Dar nu sunt flori.
Este poiana fânului. Defapt nu am fost niciodată aici primăvara ca să văd cum și câte flori sunt.
Ni se mai adugă un turist pe care ne oferim să-l luăm cu mașina. Are dureri mari de genunchi. Tata a pățit și el odată și știe ce înseamnă. Tata poartă mereu genunchere pe munte când avem de coborât.
Coborâm din Poiana Florilor
Aproape am ajuns, trecem pe lângă intrarea în chei.
Tata bagă mașina la umbră să se răcorească.
Pe panou scrie ceva pentru experimentați!!!
este vorba de o schemă de dificultate ridicată de priceput :)
Indicatoare.
Am terminat traseul în 5h15min. Spre dezamăgirea mea, părinții vor să meargă și la Focul Viu. Eu vreau la badminton în Glăvoi, dar nu am cu cine să mă înțeleg. Plecăm cu mașina repede spre Glăvoi. Îl lăsăm pe turistul cu probleme la genunchi la ABC și fugim repede spre Focul Viu, că dacă va mai fi lumină la întoarcere vom juca și badminton.
I ❤ Apuseni
Copac cu gâlcă.
Iată-ne am ajuns. Pozăm indicatorul.
Schema
Și pomul lăudat. Nimic interesant de văzut.
Problemă. Adulții vor să meargă și la Piatra Galbenei. Adio badminton.
Grăbiți nu prea am făcut poze.
Atacul final.
Copac lui Strâmă-lemne.
Ajunși în vârf cam asta este de văzut.
Respectiv.
Realitatea este însă chiar de-o frumusețe ce te lasă fără aer.
O floricică.
Tata
I ❤ Apuseni
Și ciomagul Dacilor liberi
La întoarcere am mers, repede repede. Culmea am reușit să joc și badminton. Pe înserat. După 10 minute am renunțat că ne se mai vedea nimic. Ne-am alăturat la ABC turistului singuratic cu genunchii în pioneze. Colegii lui au apărut când s-a înnoptat bine pe la 22:00. Dacă ar fi rămas cu ei ar fi ajuns dimineața cu toții.
Ieri am văzut Peștera Meziad și Farcu
Mâine plecăm spre Făgăraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu