Evadarea din Olănești - Cabana Cheia - Brâna Caprelor
Ţinta: Să băgăm nasul prin Buila-Vânturița și să-i luăm seama.
Data: 6 iulie 2014
Data: 6 iulie 2014
Vârsta mea: 10 ani
Dificultatea traseului pentru un copil de 10 ani:
- să poți merge în porbagaj pe drumuri de macadam :)
Tipuri de pasaje:
- leagăne
- balansoare
- și alte distracții ca-n parcuri de copii, doar că totul este din lemn aici
De ținut minte: La începutul lui iulie luminează licuricii!
Dimineața ne trezim la Olănești. Este duminică și părinții au venit să mă viziteze. Eu sunt cu bunicii la tratament, la bai și cură de ape:). Folosesc apa izvorului numărul 7, pentru eliberarea căilor nazale și 11 pentru imunitate. Am fost în fiecare an aici de când mă știu. Este vacanța mea cu bunicii. Mami este mereu leșinată de dorul meu când vin pe la noi și tati de plictiseală. Nu zic că nu îi este dor de mine, dar după câteva ore pe aici începe să se pleoștească. Acum se agită să plecăm pe munte, dar treburile nu merg chiar cum ar vrea el. Luăm și masa de prânz tot aici și apoi plecăm spre Buila. Ce nume și ăsta?! Conduce agitat. Eu am mai prins loc doar în portbagaj cu Dana. Îmi place de numai pot! Am mai fost odată tot din Olănești la Vâlcea de ziua lui tata și atunci m-am întors în portbagaj cu tati. Eram mai mică. Și de atunci tot îl rog să mă mai plimbe în portbagaj, chiar dacă suntem doar noi doi în mașină. Dar mereu zice ba că București, ba că poliție, ba că nu știu cine să nu lovească portbagajul, în fine acum am din nou ocazia să merg în portbagaj. E foarte tare! Trebuie neapărat să încercați!
Este mult mai frumos să privești pe lunetă decât pe geamurile laterale ale locurilor din spate. Și luneta are și un model cu dungi orizontale :)
Cheile Cheii la ieșire.
Drumul este frumos și nu hurducăie prea tare. Urcăm.
Traversăm prin tunel și trecem din partea estică în cea vestică.
Coborâm.
Trecem cu mașina prin râul Cheia. Aici nu există pod, dar nici apa nu-i mare.
Cabana Cheia! Aici ca și în Ciucaș există Cheia, acolo Cheia, aici Cheia, dar acolo sunt doar Cheile Cheiței și abia aici sunt Cheile Cheii. :) Multe chei spre paradisul montan ;)
Alături de cabană tronează mândru drapelul național, care ne spune despre cabanier că este un român adevărat. Dealtfel părinții l-au plăcut tare mult fiind un om plăcut și deschis. Le povestește de intrările în peșteri, agățate în versantul din fața cabanei ori de Brâna Caprelor.
Mamaie și tataie, la umbra drapelului, privesc frumusețiile locului. Eu observ că sunt multe obiective de vizitat chiar acum.
Alături de cabană tronează mândru drapelul național, care ne spune despre cabanier că este un român adevărat. Dealtfel părinții l-au plăcut tare mult fiind un om plăcut și deschis. Le povestește de intrările în peșteri, agățate în versantul din fața cabanei ori de Brâna Caprelor.
Mamaie și tataie, la umbra drapelului, privesc frumusețiile locului. Eu observ că sunt multe obiective de vizitat chiar acum.
Fântâna și cumpăna.
Arătarea africana sau amerindiană.
Legănul pe scândurică.
Pedulul cu cauciuc.
Punctul de observație din căsuța suspendată.
(Aglomerație!)
Mai departe, balansoarul.
După ce le-am luat seama plecăm să vizităm împrejurimile. Drumuri stânga, drumuri dreapta și un singur drum înainte. Ce alegem? Evident, înainte chiar și dacă acesta este unul singur și este cel mai ...
...greu!!!
Este 17:55. Intrăm în traseu!
Drumul este prin pădure pe marginea râului Cheia.
Coborâm din când în când prin albia râului să ne bucurăm de priveliștea ce se deschide.
Poteca este blocată câteodată de scheletele crestelor prăbușite în lupta miilor de ani cu apa. Ne cățărăm pe ele...
...sau ne strecurăm printre vertebrele lor ori...
..., de ce nu, pe sub ele.
..., de ce nu, pe sub ele.
Pe nesimțite ne pomenim în Cheile Cheii.
Versanții se verticalizează.
Mami îmi explică, că nu trebuie să mă apropii de margine.
Jos râul calmat de venirea verii, ne arată vestigiile furiei lui la viitură.
Se pare că ne vom întoarce, este târziu și oricum nu putem merge până la capăt!
Am venit doar în vizită :( Facem câteva poze. Acum cu mami.
Acum cu tati.
Ne-am plimbat 20 minute pe traseul ce traversează cheile prin Brâna Caprelor. Cică trebuie să mai cresc!
Mamaie și tataie trebuie sa-și ia ape, tratament, chestii. Plecăm.
La intrare în tunel privim înapoi spre vale. Jos, fără se vadă, este cabana. Mi-a plăcut, a fost frumos!
Mamaie și tataie trebuie sa-și ia ape, tratament, chestii. Plecăm.
La intrare în tunel privim înapoi spre vale. Jos, fără se vadă, este cabana. Mi-a plăcut, a fost frumos!
Inspectez puțin tunelul.
Tata îmi povestește de o poantă cu ”luminița de la capătul tunelului”. Ceva despre politică, nu mă interesează, dar altfel chiar este o luminiță acolo mai frumoasă decât ce zice el.
Ajungem în Olănești, mergem la o terasă să mâncăm. Târziu, ca de obicei când mă vizitează ai mei la Olănești, pleacă spre București. Când eram mică plângeam deși aici îmi plăcea foarte mult cu bunicii. Și acum simt o emoție. Mi-ar plăcea să stea și ei cu noi!
După doar 15 minute după despărțire ne sună. Au văzut mulți licurici pe drumul spre ”1Mai”.
După doar 15 minute după despărțire ne sună. Au văzut mulți licurici pe drumul spre ”1Mai”.
Am plecat cu bunicii și i-am găsit și noi. M-am bucurat foarte mult că am văzut licurici. Sunt luminițe galben-verzui, care apar și dispar prin pădure. Vai ce frumos! Zburând aprinzându-se și stingându-se, nici nu știi unde să te uiți. Am fost și în zilele următoare și au apărut din ce în ce mai mulți.
La începutul lui iulie sunt licuricii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu